TOAMNA IN PARC
sâmbătă, 2 aprilie 2011
joi, 31 martie 2011
22 MARTIE
ZIUA MONDIALA A APEI
ECONOMISEŞTE APA!
SCHIMBĂ-ŢI OBICEIURILE!
O picătură poate salva o viaţă!
Gândeşte-te la asta atunci când laşi apa să curgă fără rost!
Economiseşte cu mine în 5 paşi!
1.Închide robinetul când îţi periezi dinţii! Economiseşti astfel 15 l de apă la fiecare spălare.
2. Umple o sticlă de plastic de 2l cu apă şi introduce-o în bazin! Economiseşti 2 l de apă de fiecare dată când tragi apa!
3. Verifică periodic starea robinetelor . Nu lăsa apa să curgă fără rost! Te va “arde” la buzunar!
4. Alege să faci duş şi nu baie în cadă, cât mai des posibil. La o baie consumi între 150 şi 200 l apă, pe când la un duş doar 60-80l.
Economiseşti astfel până la 100 de l.
5. Foloseşte apa de ploaie pentru gospodăria ta.
» Udă grădina seara târziu deoarece atunci evaporarea este minimă
» Adaugă un strat de pământ “bun“ (compost, frunze, pământ de pădure) înalt de până la 5 cm în grădina ta pentru a reduce temperatura la suprafaţa pe perioada verii, împiedicând astfel roua să se evapore prea repede dimineaţa.
Pliante realizate de elevi
pliante realizate de elevipl
miercuri, 30 martie 2011
UNIUNEA EUROPEANA
ACTIVITATE DESFASURATA IN MAI 2010
PROIECT : " REPORTER IN UNIUNEA EUROPEANA"
PROIECT : " REPORTER IN UNIUNEA EUROPEANA"
Activitatea s-a desfasfasurat in cadrul proiectului "Reporter in Uniunea Europeana",fiind la a doua editie, unde elevii au reprezentat U.E. prin ochii lor de copiii.
Primele trei desene , pe duplex,au fost realizate de elevii de la Liceul "Matei Basarab" din Slobozia, care au avut placerea sa partipe la acest proiect, fiind indrumati de d-na prof. Atena Bogdan.
22 APRILIE – ZIUA PAMANTULUI
« Ziua Pamantului » – eveniment simbol al responsabilităţii civice in protecţia mediului – a apărut cu scopul de a conştientiza populaţia si factorii de decizie privind necesitatea conservării resurselor naturale ale lumii. Protejand resursele naturale (plante, animale, depozite minerale, soluri, apa, aer, combustibili fosili ca petrol, gaze naturale, carbuni, etc.) protejam biosfera, dar, mai ales, protejam viata si sanatatea oamenilor.
La începutul noului mileniu, au fost implicate peste 4000 de organizaţii nonguvernamentale din 170 de tari ale lumii. Reţeaua « Ziua Pamantului », constituita cu prilejul celebrării acestei importante zile din “Calendarul evenimentelor ecologice”, include multe tipuri de organizaţii din diferite domenii de activitate, care promovează acţiuni cu scopul de a educa populaţia si de a favoriza participarea publicului in acţiunile ecologice. Aceste acţiuni in masa contribuie la ridicarea nivelului cunoştinţelor ecologice si creează condiţii pentru schimburi individuale, generale, naţionale si internaţionale.
Aceasta zi trebuie sa fie o zi activa, de participare civica si de aparare a principiilor unei “generatii verzi” . Sub egida acestui slogan ”generatia verde” si elevii scolii noastre au inceput sa pregateasca pliante, fluturasi cu informatii privind protectia Pamantului, duplex-uri cu imagini reprezentative .
Elevii clasei a IX a A
Grup Scolar „Inaltarea Domnului” Slobozia
15 MARTIE-15 APRILIE :ZIUA PADURII
„A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, de a face ceva pentru salvarea naturii, atât de ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii”( Eugen Popa)
OBIECTIVELE ACTIVITĂŢILOR
• conştientizeze impactul acţiunilor umane asupra naturii;
• să-şi dezvolte deprinderi practice de a îngriji plantele şi copsă acii, spaţiile verzi;
• să-şi formeze deprinderi şi obişnuinţe de a proteja lumea verde de la distrugere ;
• să colecteze materiale din natură şi să realizeze lucrări practice deosebite ;
• să-şi îmbogăţească cunoştinţele cu aspecte ale mediului înconjurător ( arbori , flori ) din zona parcurilor şi pădurilor din apropiere
STIATI CA :
Padurile produc 2/3 din cantitatea de O consumata de lumea vie ?
Un stejar in decursul vietii produce O necesar unui om timp de 20 de ani ?
Un ha de padure absoarbe 3,7 tone de CO din atmosfera si reda acesteia 2 milioane de tone de O ?
Cantitatea de frunze introduse in sol anual de padure de la l ha este de aproximativ 20 tone ?
Grosimea stratului de ozon a Planetei este de 20-40 km altitudine ?
Ienuparul ( juniperus ) produce zilnic 30 kg fitoncide
( substante care distrug microbii ) ?
Molidul produce zilnic 4 kg fitoncide ?
La fiecare 30’ dispare o specie vegetala si o specie animala datorita despaduririlor ?
In 2020 se estimeaza ca populatia globului sa fie de 12 miliarde locuitori , iar in 2150 de 150 miliarde locuitori ?
Prin fotosinteza plantele consuma anual 174 miliarde de tone de CO , din care 19 miliarde tone este consumat de plantele terestre , iar 155 miliarde tone de catre plantele acvatice ?
Asimiland o tona de carbon , plantele degaja 27 tone de O ?
Un fag matur consuma din primavara pana in toamna aproximativ 9000 litri de apa ?
Erodarea stratului de ozon afecteaza viata pe Terra prin diminuarea imunitatii , boli ereditare , malformatii , aparitia cancerelor , diminuarea fotosintezei , aparitia efectului de sera ?
CONCLUZII :
„Pădurea este înainte de toate o fiinţă colectivă, cea mai grandioasă din câte există, înfiorată de viaţă proprie, închegată la rându-i de milioane de vieţi individuale, cât se poate de diverse-contopite într-o fizică armonică şi într-un duh unitar, care impresionează copleşitor şi într-un fel unic spiritul omenesc.”
EMIL POP ,,Pădurea şi destinul nostru naţional”, 1943
"UN COPAC PENTRU VIITOR”
Pentru mulţi, natura reprezintă doar mediul înconjurător, un bun comun de care putem profita la maximum şi faţă de care nu avem nicio responsabilitate. O astfel de atitudine ignoră însă faptul că natura este acea fiinţă prietenoasă căreia noi am uitat să-i fim prieteni. Unui prieten de suflet îi înapoiezi sfaturile, sprijinul, în vreme ce de la natură doar luăm, fără a mai da ceva înapoi. Iar ceea ce luăm – hrană, apă, aer – reprezintă de fapt viaţa. Aşadar, întorcând spatele naturii, nu facem decât să ne punem în pericol propria viaţă.. Nu suntem conştienţi de acest lucru pentru că efectele acţiunilor noastre iresponsabile nu sunt imediate, dar dezastrul este inevitabil.
Dezvoltarea civilizaţiei este una dintre principalele cauze ale dezechilibrului din natură . Noi, oamenii secolului XXI, preocupaţi doar de confort sau de ceea ce credem noi că înseamnă confort, prea grăbiţi ca să observăm ce se întâmplă cu adevărat în jurul nostru, consumăm tot ce putem lua de la natură, o epuizăm şi aproape niciodată nu o răsplătim. Punem începe să o facem, să-I mulţumim aşadar naturii pentru infinita bunătate de care dă dovadă faţă de noi, plantând un copăcel…
Ne aflăm în secolul vitezei, în secolul în care avem nevoie de informaţie, prin urmare de calculator, fax, imprimantă… Toate acestea au dus la folosirea de şi mai multă hârtie şi, în consecinţă, de sacrificarea cât mai multor păduri. Răul nu se opreşte aici, pentru că se ştie că prelucrarea lemnului pentru fabricarea hârtiei duce la dispariţia florei şi a faunei. Prin urmare, distrugerea pădurii , care este pământul verde al planetei, va cauza distrugerea sănătăţii vieţii noastre.
Dacă am hotărî să devenim mai responsabili, mai cumpătaţi, am avea foarte multe de făcut. Să începem, bunăoară, să folosim ambele părţi ale unei foi de hârtie, sau să reciclăm hârtia de care nu mai avem nevoie. Să optăm, atunci când cumpărăm hârtie, pentru cea reciclată, căci fabricarea ei necesită cu aproape 60% mai puţină energie şi apă decât fabricarea hârtiei virgine. Şi să plantăm , ori de câte ori putem, un copăcel…
Pădurea este una dintre cele mai importante surse de viaţă datorită oxigenului produs. Aerul curat ne lipseşte poate cel mai mult în ultima vreme, pentru că, dacă pe de o parte se distruge, pe cealaltă parte nu se construieşte. Nevoile noastre, ale oamenilor, au determinat defrişările masive, dar tot nevoile noastre cer ca în locul copacilor sacrificaţi să fie plantaţi alţii. Este obligatoriu pentru mediul înconjurător şi pentru viitorul nostru.
Să ne imaginăm o zi în care suntem liberi şi depinde numai de noi cum să ne petrecem timpul. Să alegem, în această zi, să ne implicăm cu adevărat în acţiunile de protejare a mediului şi să dăm o mână de ajutor naturii dăruindu-i înapoi măcar o parte din ceea ce i-am luat. Să plantăm un copăcel, să-l adoptăm apoi ca pe o fiinţă dragă şi să-i dăruim ceea ce îl ajută să crească: apa. Natura cere atât de puţin în comparaţie cu noi! Nu trebuie să facem asta numai pentru a fi mulţumiţi de noi înşine, ci şi pentru că reprezintă un real pas înainte pentru viitorul nostru.
Se spune că natura ne oferă o masă gratuită numai dacă învăţăm să ne controlăm apetitul. Prin urmare, ne putem bucura în continuare de tot ceea ce ea ne oferă cu condiţia să fim ceva mai cumpătaţi. Să luăm cu măsură, să devenim consumatori responsabili şi să-i mulţumim naturii. Plantarea unui copac cere foarte puţin efort, e nevoie doar de voinţă iar rezultatul dovedeşte că ne pasă de fapt de propria viaţă şi de viaţa familiilor noastre şi că vrem să ajutăm Pământul să respire!
Astfel, elevii scolii noastre au luat atitudine , de la cei mici pana la cei mai mari , au plantat cate un un copac pentru fiecare clasa , reprezentând „rădăcinile „ lor in scoală ,precum modalitatea lor de a trage un semnal de alarma asupra dispariţiei copacilor din jurul nostru.
SCOLI PENTRU UN VIITOR VERDE
In anul 2010, elevii Scolii Perieti, au partipat la acest amplu proiect ce se desfasoara in fiecare an, in toate scolii din tara.Astfel, in prima etapa, elevii au inceput sa faca curatenie, au impartit pliante si sfaturi trecatorilor despre cum sa avem si sa mentinem o natura curata.
marți, 29 martie 2011
"Invatamantul problematizat in scoala romaneasca"
Transformările profunde ce se petrec în societatea contemporană impun instituţiei şcolare noi exigenţe de pregătire a tinerelor generaţii. Asumându-şi responsabilităţile de formare a cetăţenilor, şcoala se vede nevoită să se adapteze mereu, prin proiecte curriculare novatoare, rapidelor schimbări economice şi sociale, care influenţează hotărâtor concepţia privind rolul sistemului de învăţământ.
Obiectivele sale majore sunt determinate de necesitatea dezvoltării resurselor pe măsura complexităţii crescânde a condiţiilor de viaţă şi as. Potrivit Legii învăţământului şi noului Curriculum şcolar naţional, idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a unei personalităţi autonome, dinamice şi creative, adaptată la realităţile sociale. Prin intermediul său se specifică, de fapt, rolul cu care şcoala este investită de către societate.
Tendinţele şi direcţiile stabilite prin reforma curriculară la care a fost supus învăţământul din ţara noastră ilustrează eforturile de reînnoire, menite să asigure o calitate superioară în pregătirea elevilor. Prin noul profil de formare se acordă un rol deosebit dezvoltării competenţelor şi atitudinilor. Educaţia devine, în acest fel, un proces autentic formativ, al cărui impact modelator se apreciază prin priceperi şi deprinderi formate şi dezvoltate.
Eforturile de adaptare la noile situaţii, datorate schimbării mediului social, au condus la mutaţii profunde în domeniul învăţământului.
S-a procedat la o restructurare curriculară, care să vină în întâmpinarea complexelor transformări economico-sociale. În acest sens, restructurarea procesului educaţional în toate sferele şi articulaţiile sale este centrată pe accentuarea aspectului formativ, astfel încât elevii să fie pregătiţi să dea dovadă de competenţe funcţionale, adaptabilitate, responsabilitate, iniţiativă şi creativitate, caracteristici considerate esenţiale în dezvoltarea personalităţii lor.
Reorientarea sistemului este menită să corijeze neajunsurile învăţământului tradiţional. Multă vreme şcoala s-a ocupat mai mult de transmiterea cunoştinţelor într-o formă elaborată şi mai puţin de formarea competenţelor şi atitudinilor solicitate de o lume în schimbare.
Pana nu demult se aprecia ca obiectivul prioritar al învăţământului este instruirea sau transmiterea cunoştinţelor de la profesor spre elevi.
Într-o asemenea optică, învăţarea se rezumă la înregistrarea, păstrarea şi reproducerea unor conţinuturi, pe care profesorul le consideră necesare pentru cultura lor generală. Gândirea şi acţiunea elevilor erau direcţionate şi dirijate în mod riguros din exterior.
Timp îndelungat învăţământul a fost orientat cu precădere spre aspectul informaţional, considerându-se ca cel care deţine informaţiile poate şi opera cu ele la un nivel acceptabil.
Aceasta concepţie, se arată în ultimele documente curriculare, a generat în anumite cazuri performante înalte, dar la nivelul masei de elevi a înregistrat mari eşecuri. În şcoala tradiţională prioritar era aspectul informaţional, deoarece se considera ca om instruit este acela care poseda un volum mare de cunoştinţe din diverse domenii, un „ encicloped”. Se pierdea din vedere faptul că toate deprinderile „ de a şti să faci” şi de „ a şti să fii” contribuie la formarea profilului de personalitate, pe care dorim să-l educăm la elevi.
Dacă până nu demult nivelul pregătirii elevilor se aprecia cu deosebire în funcţie de cunoştinţele acumulate, acum se apreciază şi prin prisma priceperilor şi deprinderilor dobândite, capacităţilor creatoare, aptitudinilor. Nu mai interesează reflectarea mecanică şi pasivă a cunoştinţelor în intelectul elevilor, ci educarea lor intelectuală. De aceea, marea problemă a cadrelor didactice nu mai este de a-l determina pur şi simplu pe elev să reţină cât mai multe conţinuturi, ci de a-l pregăti ca personalitate complexă.
„ Dacă, în mod tradiţional, obiectivele erau centrate pe asimilarea cunoştinţelor, astăzi a devenit tot mai pregnant necesară adoptarea unei alte ierarhii care să vizeze, în primul rând, formarea unei atitudini şi capacităţi spirituale, apoi dobândirea de priceperi şi deprinderi, după care urmează asimilarea de cunoştinţe” (S. Rassekh, G. Văideanu, 1987, p. 148-149).
Noul Curriculum şcolar naţional se raliază acestor tendinţe promovate de ştiinţele educaţiei, modificând ponderile pe care obiectivele triadei clasice: 1) cunoştinţe; 2) priceperi şi deprinderi; 3) competenţe şi atitudini, le deţineau în procesele instructiv-educative. Prioritare devin competenţele şi atitudinile, urmate de priceperi şi deprinderi şi numai apoi de acumularea cunoştinţelor.
Regândirea obiectivelor educaţionale presupune schimbări semnificative şi în ce priveşte modul de organizare a activităţilor şi, mai ales, în ce priveşte strategiile didactice utilizate. În cadrul activităţilor desfăşurate, profesorul va trebui să recurgă la cele mai eficiente modalităţi de a-i forma elevului trebuinţele de cunoaştere, de a-l orienta spre acţiune şi aplicare, spre trăirea unor valori autentice. El va trebui să-l înveţe pe elev cum să obţină, selecteze, prelucreze, evalueze şi utilizeze informaţia, dezvoltându-i priceperi şi deprinderi de lucru efectiv.
În prezent, educaţia nu mai este privită ca o etapă din viaţa individului, nu se mai reduce la ceea ce se realizează în şcoală, extinzându-se pe parcursul întregii vieţi, ca un proces de perfecţionare sau completare continuă a comportamentelor dobândite în timpul şcolarizării.
Necesitatea educaţiei permanente a adulţilor este impusă de factori sociali (uzura morală a informaţiilor, sporirea rapidă a volumului lor, noi cerinţe venite din partea mediului social etc. ) şi de factori individuali subordonaţi nevoii individului de integrare activă în societate sau de exercitare a profesiunii.
Didactica tradiţională s-a preocupat îndeosebi de acţiunea profesorului, a cărui atenţie se concentra pe conţinutul instruirii şi nu pe interesele şi eforturile elevilor, ceea ce diminua semnificativ valoarea formativă a învăţământului. În intenţia depăşirii unei asemenea abordări unilaterale, didactica modernă şi-a îndreptat atenţia spre învăţarea elevilor, priviţi ca subiecţi activi ai propriei lor formări. Punctul de vedere adoptat astăzi proclamă „ primatul învăţării elevilor în raport cu predarea profesorului” (E. De Corte, 1991, p. 50).
Schimbarea priorităţilor în domeniul obiectivelor a impus şi o deplasare a rolului central atribuit de obicei profesorului spre elev, considerându-se că „ învăţământul este mult mai eficient dacă este centrat pe elev şi pe activitatea sa” (Jean-Marie De Ketelet, 1989, p. 96). Are loc o transformare radicala a modelului instructiv-educativ, centrat acum pe rezultate.
„ Modelul centrat pe profesor vede în transferul de informaţii scopul principal al învăţământului, cel centrat pe învăţarea activă a elevului pune accentul pe achiziţia de competenţe, pe asimilarea şi utilizarea de cunoştinţe, cât şi pe dorinţa de a continua să înveţe pe toata durata vieţii” (C. Roland Christensen, 1994, p. 8).
Obiectivele urmărite de către profesor se limitau, în şcoala tradiţională, la transmiterea unui volum cât mai mare de cunoştinţe elaborate şi a unor procedee de operare, solicitându-le elevilor o activitate mintală de memorare, reproducere şi imitare. Se acorda o importanţă excesivă predării rigide, care nu permitea elevilor să intervină, să aibă iniţiative sau să adere la alte opinii.
Didactica modernă pune accent pe latura formativă a învăţării, preocupându-se de identificarea unor modalităţi eficiente de organizare şi îndrumare a activităţii elevilor. În locul unui învăţământ verbalist şi pasiv, bazat pe transmiterea şi receptarea unor cunoştinţe gata elaborate, ea promovează ideea de efort personal, adică de a-l pune pe elev în contact direct cu sursa de informare, îndrumându-l la căutări, explorări, cercetări, care să-l conducă la redescoperirea adevărului pe cât posibil prin forţele proprii(I. Cerghit, 1983).
Învăţarea devine astfel o experienţă esenţialmente personală. Didactica modernă aduce în centrul atenţiei elevul, cu particularităţile, trebuinţele şi interesele sale. O asemenea abordare aduce schimbări de fond în predarea disciplinelor şcolare. Profesorul devine organizatorul unor experienţe de învăţare relevante, creând un mediu educaţional care încurajează angajarea elevilor în activitate şi interacţiunea pozitivă. A preda nu înseamnă să procedezi în aşa fel, încât anumite conţinuturi să se întipărească în memoria unui elev pasiv, dar receptiv, ci, mai ales, să-l înveţi pe acesta să participe activ la procesul didactic. Profesorul stimulează, organizează, îndrumă experienţele de învăţare ale elevilor, încurajaţi să aibă iniţiative şi să acţioneze. Se realizează, în acest fel, trecerea de la învăţarea perceptivă, relativ pasivă, la învăţarea activă, al cărui randament este considerabil mai ridicat.
„ Trecerea de la un învăţământ cu un singur actor (sau actor principal) la un proces bipolar, cu doi actori, proces care acordă elevilor dreptul de a învăţa prin participare, este pe cale de a deveni pretutindeni o realitate şcolară. Profesorul este şi rămâne liderul şi organizatorul proceselor de predare şi învăţare, dar el îşi îndeplineşte rolurile pedagogice numai în măsura în care îi ajută pe elevi să-şi descopere resursele latente, să asimileze tehnicile şi regulile muncii intelectuale, să participe la căutarea adevărurilor, să înveţe individual şi în grup, făcând eforturi şi obţinând succese şi satisfacţii(G. Văideanu, 1988, p. 210).
Pentru a răspunde exigenţelor actuale de formare, profesorul trebuie să găsească modalităţile optime de abordare a procesului de predare-învăţare. Centrarea activităţilor didactice pe elev solicită forme de organizare şi strategii de acţiune operante şi productive, în general denumite activ-participative. Aceste strategii presupun o bogată activitate de cercetare, formulare de întrebări şi emitere de ipoteze, organizare de date, elaborare de soluţii, evaluare şi autoevaluare, încorporare a datelor(rezultatelor) în propria structura cognitivă, stabilirea relaţiilor de schimb.
Învăţarea devine activă şi este dominată de gândirea critic-reflexivă, ceea ce stimulează dezvoltarea şi maturizarea intelectuală a elevilor.
Valoarea lecţiei în şcoala modernă se apreciază şi prin prisma gradului de implicare a elevilor în desfăşurarea sa, considerat de către I. Cerghit, drept un indice esenţial al calităţii şi eficienţei lecţiei. Dacă definim învăţarea drept modificare de comportamente şi în comportamente, atunci schimbările autentice nu se pot produce dacă elevul rămâne un simplu spectator, rezumându-se să asculte, noteze şi să reproducă informaţiile oferite de profesor. Învăţarea presupune participarea personală, deoarece:
„ În accepţia didacticii actuale, o lecţie modernă, activ-participativă, se distinge prin caracterul ei solicitant, ceea ce presupune implicare personală şi deplină a subiectului, până la identificarea lui totală cu sarcinile de învăţat în care se vede antrenat.
Efectele formative şi educative ale unei lecţii sunt în raport direct proporţional cu nivelul de angajare şi participare al acelora cărora li se adresează. „ (I. Cerghit, 1983).
O astfel de lecţie se sprijină pe metode activ-participative, care conduc la o conlucrare între profesor şi elevi, cărora le solicită gândirea, imaginaţia, creativitatea etc. Elevul devine în acest fel, subiect activ al educaţiei. Metodele activ-participative reuşesc să cultive întregul potenţial individual al elevilor, să dezvolte capacităţile lor intelectuale pe baza angajării efective în activitate.
Tipul activităţilor de învăţare în care sunt antrenaţi elevii se află în relaţie nemijlocită cu principalele competenţe şi atitudini vizate prin studierea unei discipline şcolare. Prin utilizarea strategiilor activ-participative, profesorul poate facilita integrarea cunoştinţelor, competenţelor şi atitudinilor într-un profil formativ complex.
duminică, 27 martie 2011
Excursie la Constanta
In 2009 Scoala Perieti, jud Ialomita, a fost in excursie la Constanta
Am vizitat Marea Neagra, Delfinariu, Palnetariu, Rezervatia de pasari , Biserica Sfantul Andrei , Adam Clisi si Manastirea Dervent , apoi am revenit acasa seara tarziu , trecand Dunarea cu bacul.
Am vizitat Marea Neagra, Delfinariu, Palnetariu, Rezervatia de pasari , Biserica Sfantul Andrei , Adam Clisi si Manastirea Dervent , apoi am revenit acasa seara tarziu , trecand Dunarea cu bacul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
